Evul Mediu pare pentru mulţi specialişti o epocă destul de stranie şi bizară, oricum întunecată, nu neapărat numai din cauza năvălirilor barbare cât datorită obscurantismului şi concepţiilor ciudate, extrem de misterioase.
În perioada medievală s-au manifestat ciudățenii de toate tipurile. Una dintre ele este procesiunea de hering. În secolul al XIV-lea, Reims era, o dată pe an, teatrul acestei ceremonii stranii.
Pentru a sărbători sfârșitul Postului Mare, mulți clerici se adunau pe treptele catedralei oraşului francez. Marea procesiune era alcătuită din călugări, preoți, episcopi și capelani. În ţinută de ceremonie, ei defilau în cortegii vaste pe străzile din Reims, decorat somptuos pentru această ocazie. Sunetul clopotelor catedralei însoțeau această paradă religioasă.
Ce ce putea fi însă ciudat în această manifestare religioasă publică?
Ei bine, membrii cortegiului purtau, în timpul procesiunii, o heringă agățată pe spate cu o sfoară lungă. Scopul era acela de a elimina peştele de pe spatele vecinilor cu piciorul și de a-l păstra pe al său cât mai mult timp posibil.
Era un spectacol bizar, absolut surprinzător. Preoții țopăiau și se zvârcoleau ca să meargă cât mai aproape de hering în timp ce înceracu să-i împiedice pe alții să se apropie de peştii lor.
Originea acestui obicei este încă neclară. Heringul astfel atârnat simboliza probabil peştii cu care s-au hrănit creștinii în timpul perioadei Postului Mare. Probabil că după 40 de zile de abstinenţă de la carne şi de hrănire cu o dietă monotonă, oamenii ajungeau să urască peștele.
Dar această procesiune curioasă, oferea totodată Bisericii o imagine neserioasă, deşi marca sfârșitul postului și revenirea la un regim alimentar destul de variat.
Sărbătoarea a fost abrogată în anul 1439. Banii care ar fi fost folosiți pentru a cumpăra kilograme de heringi pentru procesiunea stranie au fost de atunci daţi la săracii din Reims.
